The best way to get over a woman is to turn her into literature.
Deloc surprinzător, m-am gândit și eu la acest aspect. Și nici măcar nu cunoșteam acest citat. De fapt, m-am apucat mai demult de scris povestioare, dar niciodată nu le-am făcut publice - conțineau aspecte pe care nu doream să le împărtășesc altora. Dar acum nu mai este cazul să mă ascund, nu-mi mai este teamă de consecințele pe care le pot avea aceste rânduri. Așa că public un mic preview, poate iese ceva interesant în viitor.Era situaţia ideală pentru orice student: aveam o prietenă stabilă în Regie, acces la alte studente pe la diversele bairame la care mă duceam, uneori neinvitat, distracţie cât cuprinde în discoteci, băute oricând doream, plus posibilitatea de a face pe profesorul de gaşcă pe care şi-l doreşte orice elev. Predam informatica, dar am încercat ceva diferit pentru acele vremuri - am decis să las deoparte materia (programare BASIC și scheme logice) și să-i învăț pe elevi să utilizeze Word, Excel, operare în general pe calculator. Cine are nevoie de programare dacă ei nu sunt în stare să își facă un CV pe calculator?
Pe ea am cunoscut-o în cancelarie, dar nu mi-a atras atenţia. Era doar una dintre multele profesoare tinere de acolo. În plus, intenţiile mele iniţiale erau doar de experiență generală de viață și o modalitate simplă de a face un ban, distracția cu profesoarele nu era o prioritate. Iar dacă era cazul de complicații, eram mai deschis la eleve, care oricum începuseră să mă întrebe aspecte personale de la primele ore. Dar povestea ei nu a început imediat, așa că am avut destul timp să ne ignorăm reciproc prin liceu.
( .................. )
Știam că de acum, povestea va deveni foarte complicată pentru mine. M., prietena, nu știa nimic de aventurile mele, dar cred că simțea ea că ceva e diferit, mai ales că nu o mai căutam atât de des. I., eleva, știa de celelalte două, dar nu îi păsa și mă solicita de câte ori avea ocazia - doar ea și era deja suficientă ca full time job (any kind of *job). Cred că își spunea că dacă tot mă împarte, măcar să fie prima care primește. F., profesoara, știa doar de M., dar aveam impresia că spera să mă obțină doar pentru ea. Iar mie nu îmi mai păsa de ce își doreau ele, aveam trei fete de mulțumit, un job și cursurile de urmat. Iar distracția cu băieții și chefurile își cereau și ele partea. Ce să mai spun, aveam zilele numărate, iar orele erau prea scurte.
Să vă povestesc cum încercam să mă descurc cu toate, cum se desfășurau zilele unei săptămâni.( ..... )
Cam atât din această poveste veche. Mai mult chiar, deja lucrez la alte 2 povești - prima este ceva mai lungă și încă nu are un final concludent, dar poate o las așa, iar cu a doua o să încerc să schimb puțin stilul.
Să aveți o zi plăcută...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu