În urmă cu 2 săptămâni am decis să fac un lucru important pentru mine - să caut un prieten vechi. De fapt, o veche prietenă. Nu este prima dată când încerc să caut pe cineva din trecut, dar este pentru prima dată când am încercat să găsesc o fată din trecutul meu. Mai mult, o fată căreia nu-i mai știam nici numele și nici chipul, era doar o nălucă când mai apărea prin gândurile mele. Dar așa cum apărea, tot așa de repede dispărea, și asta se întâmpla de câțiva ani. Nu am dat importanță acestor amintiri, țineau de un trecut frumos și consideram că e normal să am străfulgerări cu ea. Totuși, de câteva luni imaginea ei a început să-mi apară tot mai des, și am realizat că devine o problemă. Încercam să descopăr ce anume o readuce la viață, un regret sau un dor - regretul că am greșit ceva sau îmi era dor de prietenia ei. Eram într-un impas, și singurul lucru pe care îl puteam face era să încerc să-mi amintesc mai multe lucruri din acele vremuri de mult apuse. Încet, încet, am reușit să reconstitui un șir al evenimentelor, am reușit să recuperez prenumele ei dintr-un ungher al memoriei și am încercat să o găsesc pe internet. Dar lipsa unor informații complete despre ea mi-au îngreunat activitatea până acum 2 săptămâni, când am reușit să o găsesc datorită unui nickname care mi-a sunat cunoscut.
Am decis să o contactez, în speranța că o eventuală revedere îmi va aduce liniștea sufletească, că voi putea închide acest capitol care începuse să devină parte din prezent și că voi regăsi un prieten vechi. Am gândit că este mai bine să fac acest pas, indiferent de rezultat. În acest mod îi puteam arăta unei femei pe care am iubit-o că a însemnat ceva în viața mea și că, deși m-am înstrăinat de ea, locul ei din inima mea nu a fost ocupat de nici-o altă femeie, cum s-a întâmplat cu multe alte colțișoare. Îi puteam arăta că nu orgoliul a fost cel care m-a îndepărtat de ea și că încă o consider prietenă, că încerc în acest mod să refac puntea ce s-a dărâmat cu mulți ani în urmă.
Eram sigur că rezultatul încercării mele de a o contacta va fi un eșec discret și că ea va trece printr-o furtună a sentimentelor. Ceea ce s-a și întâmplat - m-am lovit de un zid ridicat rapid de teama unor complicații, de o rezistență acerbă la comunicare și de un răspuns aproape agresiv, plin de resentimente. Dar această reacție m-a ajutat să găsesc răspunsul la întrebarea mea - de ce reapare în gândurile mele? Credeam că fusesem mai mult prieteni decât îndrăgostiți și că vremurile acestea, în care comunicarea se face mai mult pe internet, au fost cele care ne-au îndepărtat prin lipsa unui email. Dar nu era așa - era vorba de o relație serioasă de iubire ce s-a petrecut demult, în care ea a fost cea care a dăruit totul, iar el nu a văzut ce primește. M-am lămurit că erau regretele cele care nu-mi dădeau pace, dar sper că acum, având răspunsul căutat, totul va intra pe făgașul normal. Din păcate, nu mi-am regăsit prietena cu care am petrecut multe ore uitându-ne la stele, până în zori.
Așadar, nu așteptați să fie prea târziu pentru a contacta un vechi prieten sau o fostă iubită. Indiferent de rezultat, veți putea spune mai târziu că ați transmis ceea ce vă doreați să știe cealaltă persoană și că măcar ați încercat să reparați o greșeală făcută mai demult.
Să aveți o zi plăcută...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu